Localitățile din Delta Dunării

SULINA

Atestat documentar în anul 950, Sulina reprezintă cea mai estică localitate a ţării. Este singurul oraş din Delta Dunării cu o deosebită importanță din punct de vedere economic, deoarece este un important port fluvio-maritim.


Așezarea a fost de-a lungul vremii sub stăpânire turcească, austrică, turcească din nou, pentru ca în 1878, odată cu Dobrogea, să revină țării noastre, ca urmare a Războiului de Independență din 1877. Astfel se explică de ce orașul Sulina reprezintă un centru multi etnic și multi-cultural.


La o simplă plimbare puteți admira diversitatea arhitecturală, însă cea mai grăitoare dovadă în acest sens o reprezintă Cimitirul Maritim care găzduiește un ansamblu de monumente funerare în care se odihnesc membri a numeroase religii, neamuri și meserii. Cimitirul are în componența sa cimitirul ortodox, lipovenesc, cimitirul bisericilor europene occidentale, cimitirul musulman și cimitirul evreiesc. Aici și-au găsit odihna veșnică marinari, pirați, căpitani, piloți, mecanici de nave, prinți, comandori, șefi de stat major sau simpli muncitori.

Sulina şi împrejurimile ei dispun de importante obiective turistice:

  • Farul Vechi – Monument istoric, a fost construit în 1870, de atunci fiind refăcut de două ori. La vremea respectivă se afla în apropierea punctului de vărsare a Dunării în mare. Astăzi se află la peste 1,5 km de țărmul mării și găzduiește cabinetul de lucru al scriitorului Eugeniu Botez, cunoscut sub pseudonimul literar „Jean Bart”.

  • Farul Nou – Construcție nouă și modernă. A fost construit în 1982 ca far maritim și deservește și astăzi navele aflate în zonă.

  • Palatul fostei Comisii Europene a Dunării de Jos – Monument în stil neoclasic, reprezintă cea mai impunătoare clădire a orașului.

  • Turnul de apă – reprezintă darul reginei Olandei pentru orașul Sulina, ca urmare a unei vizite în care a descoperit că nu exista apă potabilă. Construcția a început în 1895 și a durat 10 ani. Turnul alimentează și astăzi orașul.

  • 5 Biserici reprezentative – Biserica Ortodoxa Sfinții Alexandru și Nicolae cunoscută și sub denumirea de “Catedrală”; Biserica Romano-Catolică Sf.Nicolae, construită din fondurile adunate de comunitatea italiană a acelei vremi; Biserica Lipovenească Sf Petru și Pavel; Biserica Grecească Sf.Nicolae; Biserica Ortodoxă Sf Nicolae

  • Plaja – încă sălbatică, este renumită pentru nisipul ei fin și intrarea lină în mare, fară obstacole subacvatice.


SFÂNTU GHEORGHE

Comuna Sfântu Gheorghe este un vechi și rustic sat de pescari, situat pe cel mai vechi braț al Dunării – brațul Sfantu Gheorghe, aici trăind în jur de 1000 persoane în aproximativ 400 de case.

Localitatea este amplasată într-o regiune plană (câmpie), din care ies în evidență grindurile: Sărăturile, Flamanda, Țigănuș.

Zona Sfantu Gheorghe este una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate locuri, având acces direct la Marea Neagră

Plaja se găsește în vecinătatea satului. Este o plajă sălbatică unde puteți întâlni deopotrivă oameni, bovine și cai sălbatici și cu nisipuri fine, aceasta se întinde de-a lungul țărmului până la Sulina (38 Km).

Pricipalele atracții turistice ale localității sunt:

  • Miniportul nou construit, care oferă facilitați de acostare a ambarcațiunilor;

  • Satul de vacanță și campingul;

  • Farul nou – construit într-o manieră modernistă, având înălțimea de 57 de metri și aflat în stare de funtionare, și farul vechi “turcesc” construit la 1865, aflat într-o zonă limitrofă insulei Sacalin.

Sătenii sunt cei care vă pot face din vizita în Sfântu Gheorghe o vacanţă de neuitat.

Turiștii se pot bucura de plimbări pe Dunăre, canale și lacuri, precum şi de mâncarea tradiţională din peşte, oferite într-un mod impecabil de aceștia.


CRIŞAN

Comuna este situată în partea centrală a Deltei Dunării, pe ambele maluri ale canalului Sulina. Satele componente sunt: Crişan, Caraorman, Mila 23.

Activitatea principală a locuitorilor este piscicultura dar și turismul este bine reprezentat, în această localitate înființându-se multe structuri de cazare.

Ca obiective turistice în împrejurimea comunei, descoperim:

  • Pădurea Caraorman – Rezervație naturală ce cuprinde cele mai dezvoltate și reprezentative dune de nisip; un variat arboret din plop, frasin și exemplare monumentale de stejari, cu diametre de peste 4 metri; variate specii de păsări, îndeosebi vulturul codalb și corbul

  • Sat Mila 23 – un sat turistic tipic pescăresc, supranumit și “Veneția României”. Este și satul natal al fostului canoist Ivan Patzaichin, campion olimpic și mondial. Aici puteți vizita Muzeul “Lotcii” unde este prezentat mijloculul de transport tradițional al pescarilor din Deltă, și “Centrul Etnografic” unde sunt prezentate arhitectura și arta populară tradițională (lipovenească).


JURILOVCA

Comuna Jurilovca este situată în zona de centru – sud a județului Tulcea, pe malul lacului Razelm, delimitată de comuna Sarichioi, Ceamurlia de Jos, județul Constanța

Prima atestare documentară a satului o avem din Harta rusă (1828 – 1829). Conform izvoarelor istorice, localitatea a fost întemeiată în 1826 de ruşii lipoveni veniţi din ţinuturile Donului şi Niprului. În prezent, satul Jurilovca este cea mai mare comunitate de pescari din Deltă, centru de colectare și prelucrare a peștelui, precum și un punct de atracție turistică.

Locuitorii sunt preponderent ruşi lipoveni, comuna fiind una din localităţile cu cei mai mulţi etnici lipoveni din România, care păstrează încă tradiţiile şi portul popular.
Casele acestora prezintă de asemenea anumite particularități, culorile fațadei fiind în general alb și albastru, iar acoperișul este făcut din stuf. Baia lipovenească este o instalație tradițională – o construcție separată de locuința propriu-zisă.

Principalele puncte de interes turistic:

  • La 6 km de satul Jurilovca, pe malul înalt și abrupt al lacului, se află ruinele parțial dezvelite și restaurate ale fortăreței greco-romane Argamum;

  • De la Jurilovca se poate ajunge cu vaporașul la Gura Portiței, un sat de vacanță situat pe fâșia îngustă de pământ dintre lacul Golovița și Marea Neagră. Zona reprezintă o parte a rezervaţiei biosferei Delta Dunării.

  • Complexul lagunar Razelm-Sinoe, format din 5 lacuri principale: Razelm (Razim), Sinoe, Zmeica, Golovița și Babadag, și alte câteva secundare: Istria, Nuntași, Ceamurlia, Leahova Mare, Leahova Mica, Cosnei, Agighiol, Topraisar, cu apa salmastră (salinitate scăzută) și părți importante ale complexului protejate integral și aflate sub directa administrare a A.R.B.D.D. – Insula Popina, Grindul Lupilor.

  • Administraţia Pescăriilor Jurilovca – construcţie din 1928.


MAHMUDIA

Comuna Mahmudia este situată pe malul drept al brațului Sf. Gheorghe. Localitatea a luat naștere pe locul unei vechi așezări romane ale cărei ruine pot fi văzute și azi pe una dintre cele 5 coline. Populația este formată din români, lipoveni, ucraineni şi câteva familii de turci veniţi în secolul al XVIII-lea. Satul păstrează o serie de obiceiuri tradiţionale iar viaţa spirituală este concentrată în jurul celor 5 lăcaşuri de cult specifice diferitelor grupuri etnice.

Potenţialul turistic al comunei Mahmudia decurge din amplasarea localităţii pe malul stâng al braţului Sf. Gheorghe.

În prezent, ca ocupații, alături de pescuit și agicultura, turismul este un alt domeniu în care își desfășoară activitatea un număr destul de mare de locuitori. Aceștia au dezvoltat câteva structuri de primire turistică: hoteluri sau pensiuni, cu un grad destul de ridicat de clasificare, și oferă turiștilor excursii în Deltă sau transport cu bărci sau șalupe către alte localități ale Deltei.

Câteva obiective de interes turistic.

  • Cazematele datând din perioada celui de al doilea război mondial; Observatorul de păsări situat în proximitatea ruinelor cetăţii Salsovia.

  • Ruinele Cetății Salsovia – fortificaţie romană ce a funcţionat drept castru militar în prima jumătate a sec. III.

  • Casa Pescarului – un mini-muzeu inițiat de localnici, prezintă turiștilor secvenţe din viaţa comunităţilor de pescari din Delta Dunării, obiecte funcţionale din gospodărie, diverse produse de manufactură practică meşteşugărească. Pe durata sezonului estival, la Casa pescarului se va putea servi un peşte prăjit, un borş de peşte gătit de localnici, iar amatorii vor avea ocazia să înveţe să gătească pe loc, chiar ei, o ciorbă de peşte ca în Delta Dunării.

Comuna Murighiol este amplasată la aproximativ 38 km de Tulcea și la 4 km de Uzlina, între țărmul de Est al Lacului Razim și malul drept al brațului Sfantu Gheorghe. Este formată din şapte sate: Murighiol, Dunavăţu de Sus, Dunavăţu de Jos, Plopu, Sarinasuf, Colina şi Uzlina.


MURIGHIOL

Localitatea Murighiol este o localitate balneară, fiind numită şi Morughiol, adică “ Lacul violet”, în turceşte, după culoarea ghiolului din apropiere, folosit în scopuri terapeutice. Poate fi considerată una din porţile de intrare în Delta Dunării, fiind azesată pe traseul care uneşte Tulcea de Dunăvăţul de Jos, traseu turistic paralel cu braţul Sf. Gheorghe, ce înşiră câteva dintre cele mai interesante monumente arheologice şi obiective turistice.

Principalele activităţi desfaşurate de locuitorii acestei zone sunt: agricultura, pescuitul; confecţionat scule de pescuit, articole de papură şi stuf specifice zonei, care constitue de multe ori suveniruri pentru turiştii zonei. O altă activitate importantă o reprezintă turismul, acesta practicându-se sezonier. Vara este sezonul cel mai aglomerat, dar şi iarna localitatea prezintă interes pentru vânători.

Casele şi construcţiile sunt de dimensiuni mici, de obicei construite din chirpici-piatră iar cele mai vechi sunt acoperite cu stuf.

Principalele atracţii turistice ale satului şi împrejurimile acestuia sunt:

  • Lacul Murighiol.

  • Ruinele orășelului antic roman Halmyris, fost port la brațul Sf. Gheorghe al Deltei Dunării (zid de apărare masiv, cu turnuri și porți, băi romane etc.).

  • Ruinele unei basilici paleocreștine cu cripta pentru moaște de martiri.

  • Mănăstirea Halmyris.

  • Lacurile care sunt rezervații naturale, Lacurile Sărătură I, II, III, adăpostesc nămoluri negre sapropelice cu calități terapeutice. Apa Lacului Sărătură I este de asemenea terapeutică datorită mineralizării cu o medie de 6,7 g/l. Lacul Sărătură III, cunoscut și sub numele Lacul Sărat a fost declarat rezervație naturală în interes biologic.


CHILIA VECHE

Localitate situată în partea de nord a județului Tulcea la o distanță de 66 km față de municipiul Tulcea. Este cea mai populată așezare rurală din Delta Dunării, cu peste 3500 de locuitori. Aici trăiesc în deplină armonie: români, lipoveni, ucrainieni, rromi, turci, maghiari, germani, tătari, evrei, ruși.

Încă din anul 334 i.Ch., în Ostrov se afla colonia greaca Achillea ( numele de Chilia – în forma Achillea, vine de la numele lui Achile, eroul războiului troian ) fortificată de Alexandru Macedon. În hărțile medievale apare, ca cetate genoveză, fiind un punct important în activitatea negustorilor genovezi de la gurile Dunării. În prezent se mai observă doar șanțurile de apărare ale cetății și intrarea de la bifurcația canalului Chilia – Batag și Tataru.

Ca ocupații, alături de piscicultură, agicultura, cu cele două ramuri de bază: cultura plantelor și creșterea animalelor, este un alt domeniu în care își desfășoară activitatea un număr destul de mare al locuitorilor comunei Chilia Veche. Se cresc: ovine, porcine, păsări de curte. Activitățile agricole se desfășoară cu preponderență în gospodăriile locuitorilor, în sistem individual. Turismul și agroturismul sunt doua oportunități încă în dezvoltare.

În Chilia se poate ajunge pe apă dar și cu autoturismul , de-a lungul brațului Chilia pe DC1, legătura cu comuna realizându-se cu ajutorul unui bac.

Puncte de interes turistic:

  • Rezervațiile naturale din împrejurimi – în număr de 16, cu caracteristice morfohidrografice specifice și cu originala floră și faună. Rezervația Roșca-Buhaiova-Hrecisca, Pădurea Letea, Rezervația Periteaca-Leahova, Pădurea Caraorman, Insula Popina, Grindul Lupilor, altele.

  • Biserica ortodoxă din localitate, înaltă de 52 metri, o construcție ce îmbină trei stiluri arhitecturale – gotic, slav și romanesc, ridicata în 35 de ani pe locul unei bisericuțe de lemn.